Muză Muza-mi este peste tot, la căpătâi de glas, -- de aripi, dor și orice vis...,Orice clipă-n care scriu e ca un pasfăcut să stea, mereu, în stele scris...! Din zori și până-n noapte-i muza arătată, -- ochilor ce nu cunosc și văd dincolo de stele,glasului ce-i dat de fiecare datăsă vorbească despre gânduri bune, rele...! Peste munți înalți e muza-mi așezată, -- dincolo de orice loc etern aflat să fie...E acolo unde am început să scriu odatădespre ură, lacrimi și iubire - poezie...! Pe un piedestal de piatră-i muza ridicată, -- pretutindeni unde vezi, din ea renaște rimă,vers și vorbă dulce, cum era odată,inimi neajunse, reci și liniște deplină...! Muza-mi umblă peste ape-ntinse, rătăcite,unde nu-i picior de ființă ce să nu iubească, -- peste locuri unde niciodată nu rămân cititeversuri albe de iubire, pace sufletească...! Peste tot mi-i muza...prin oceane și prin mări, - - locuri ce rostesc iubire, suferință......drumuri ce păreau și azi, și mâine, ierică vor fi trecut cu ușurință...! De la pământ până la stele muza-mi se găsește,Pretutindeni se agață să nu fugă - doar în depărtări,E acolo într-un veșnic loc unde citeșteNumai cel ce știe dor, și vis, și supărări...! De la stele la pământ mi-i muza prin priviri, -- de dor, de vis, de aripile-n vânt...,vorbind de tot ce-i trist și fericit, de amintiri...ce-au fost, vor fi...și nu mai sunt...! Vremuri și cuvinte
Aceleași străzi cu alte vremuri,alte sentimente care nu erau cândva,nu de frig ajungi să tremuri,ci de frica altor inimice, mai ieri, iubeau din toată inima...! Alte locuri srăvezii cu-aceleași nopțisecret, acunse după fiecare zi,par că s-au schimbat deodată pentru toți......acele sentimente ce erau frumoase,plâns de bucurie, arta de-a iubi...! Aceleași praguri de trecut, dar alte măști,alte clipe, aceiași oameni ce trăiau odatădin regrete, bucurii...spuneau poveșticum cred, mereu, c-au să mai fieacum ca niciodată...! Alte vremuri - tot cuvintele de dorrămân să fie scrise să aducă liniștea acumpe-aceleași locuri, străzi...cu alt decor!Să stăm să nu uităm de dragoste,de-al vieții drum...! Freamătul iubirii
Atunci când ești îndrăgostitLasă freamătul iubirii să renască,Inima să simtă ce niciodată n-a simțit,Las-o să se-ndrăgostească! Atunci când te pornești la iubitLasă gândurile aievea să te poarteAcolo unde-i dragoste la infinit......de stele, umbre...și de șoapte! Atunci când ochii cer să plângăPentru dragostea ce n-are vis,Lasă timpul mult să curgă,Lasă-ți sufletul mereu deschis! Atunci când mâinile-ți vor să atingăprețuiri ce n-au sfârșitLasă-ți inima mereu cu drag să plângă,Căci așa vei fi, mereu, iubit! Confesiune...
Au fost atâtea zile și-atâtea nopțicând te-am cuceritsub slava cerului de zi și noapte...Atâtea stele-au strălucit,căci mintea mea nu stă departe,ci aproape...de iubit... De prin etern am încercat s-aduniubirea-ți pentru tine,zi și noapte dor să nu mai duci...Timpul e etern și trece pentru cineorele se scurg de-acum și pân-atunci...,...chiar și pentru mine... 
Dar nici timpul nu iubește-n veșnicie, trece veșnic, iară tu eternă-mi ești ca zilele și nopțile când am contenit, clipa-n care-ai spus că mă iubești, iar eu...ți-am fost menit, ca tu la stele să privești... Au fost atâtea clipe și-atâția zori când te-am iubit sub un văzduh lăsat cu ploi cărunte... Din veșnicia timpului necumpănit am încercat să fur doar amintiri pierdute, amintiri...ce n-au murit. 
Te voi iubi în toate zilele și nopțilece le aduce timpul și vor fi trecutîn umbra clipelor avute...Și stiu, mă vei iubi mereu cum ai știutîn eternul ploilor căzuteși-a timpului trecut... 
Fără tine...Ce mi-i noaptea, ce mi-i ziua dacă-mi ți oftatul plâns, ce mi-i viața fără tine, dacă-n brațe nu m-ai strâns!? Și de-mi lași în suflet gol, ce mi-s munții, ce mi-i marea decât plai curat, nemuritor... Fără tine ce mi-i așteptarea!? Ce mi-i soarele și luna dacă dor nu-mi duci la piept, ce mi-s ochii fără tine dacă nu voiești s-aștept!? Dacă tu mă uiți din gând, ce m-is gândul și-amintirea decât apă stătătoare...! Fără tine ce-i iubirea?