Îndrăgostit de versuriScriu cu drag din anii ce mai trec,
În timp, cu dor și-n liniște deplină,
N-ascund nimic, nici nu știu cum să-ncep,
Să scriu în întuneric sau în lumină.
Prefer lumina razelor de soare,
Aleg cu certitudine să scriu frumos
Și-aștept să vină ziua-n care
Fi-voi mândru, drag și inimos...
Timpul trece mai mereu, oriunde,
Nu vorbește nimănui despre nimic,
Doar eu ce-l înțeleg când mă pătrunde
Spaima gândului că-s trist...ce trece zilnic.
Dar las- să treacă timpul căci nu-mi pasă,
Scriu despre iubiri ce mă iubesc mereu,
Iubiri ce-au fost și nu mă lasă
Pentru că a lor iubire-am fost și voi rămâne eu...
Doar la lumină scriu și-n aer rece,
Că-s trist sau vesel tot iubesc,
Scriind când mă gândesc că timpul trece,
Iar eu prin trandafiri mă ofilesc...
Cu versuri albe hoinăresc să umblu,
Să-ncerc să mai iubesc cu dor și mult...
În versuri, recunosc, sunt suplu
Și-apoi de glasul dragostei ascult!
Calea spre iubire Ani la rând am căutat ca ochi-mi să vadă frumuseți nevăzute... De fiecare dată când ploi au căzut au tresărit amintiri plăcute. De multe ori ploile n-au stat... Vântul ce-a bătut în geamul casei, întristat, n-a putut să spulbere iubiri... E o cale a unor amintiri, ce, îndelung am memorat, în timpul unor raze de soare ce-au stat să apună spre apus... Zilele de dragoste încă nu s-au dus... Mai sunt florile ce nu s-au uscat, căci ploile sunt dulci, atât de dulci, nespus...