Să ne dedicăm viața dragostei literare!De-apururi, de la nașterea dorinței de-a iubi
S-a inventat frumusețea versurilor de glastră...
Din puritatea sentimentului vinovat de-a opri
Să curgă din ceruri marea albastră.
Dar iubirea din păcat în păcat va merge
Căci lacrimă ocrotitoare de adevăr nu există...
Nu va fi nicicând căci ea e cea ce șterge
Amintiri de nicăieri ce tot persistă.
Artă Ce-i frumos să tot rămână,
Iară ce-i urât să dăinuiască,
Căci urâtul și frumosul se îmbină
Într-o artă care știe să iubească !
Unde-i fericire, inima tresaltă,
Iară unde-i ură totu-i limpezit,
Îmbinându-se la loc, totul este artă,
Arta de-a urî, de a fi iubit !
Binele și răul, cutezând a-ți spune,
Vin în împletirea adevărată a vieții,
Gânduri rele, gânduri bune,
Toate până-n pragul bătrâneții !