Există dincolo de țărm un suflet pustiu C-un sânge de-o ființă speriată... Să te urăsc, să te iubesc, acum nu știu!? Ce-ar fi să-ți spun că te iubeam, odată!
Dincolo de suflet e-o inimă plăpândă Ce-a încetat să bată pentru noi Și din iubire stă s-ascundă O amintire retrăită-n doi...
Dincolo de inimă mă aflu stând Și din pustiul suflet renasc cu trandafiri, renasc, dar numai trezesc nicicînd, Dincolo de nemuritoarele iubiri.
„Iubire în taină...”
E liniște acum în codrul verde Și-n locu-n care m-am născut, Nimic nu se aude, dar se vede... ...cum ne iubim ca la-nceput!
Mă bucur că mă pot bucura de iubire, În timp de zi, la nesfârșit de soare, Când mă gândesc la a ta privire... ...căci iubirea-mi pentru tine-i mare!
Pe semne că amurgul vine iar Și iar te simt în mintea mea... Pentru tine, sentimente iar apar... ...aștept să-mi prețuiești iubirea!
Pe a fericirii val să ne-mprăștiem, Să cugetăm din nou pe sub lumina lunii, În taina iubirii să ne vedem... ...să ne iubim în noapte ca nebunii!
„Iubire în taină...”