Aici pot să iubesc!

  Acolo unde se văd căprioare,
  unde copacii stau să-și strângă crengile
  și frunzele ce fac coridoare...
  ...e neant în realitate. Vocile
  care se-aud,
  ploile după care mă ud...
  ...curăță inimi uitate.

  Nu m-am pierdut în depărtare
  pentru că văd copacii cu ramurile
                                                                                aplecate, în semn de uitare...,
                                                                                e-un loc de neuitat. În geamurile
                                                                                care nu există,
                                                                                ochii după care privirea-mi insistă...
                                                                                ...m-au uitat.

Sunt aici în continuare,
printre copacii cu aura lor sublimă,
să iubesc mai sunt în stare. Visez...
...aici nimic nu mă deprimă.
Iubesc din rimă-n rimă, dar nu vezi.
E locul neantului uitat,
unde pot să iubesc din inimă.

Doresc, mai mult, cu ardoare,
să alerg printre copacii cu frunzele
căzute după un sfârșit de soare...
...e-un loc de frumusețe...sufletele,
care apar,
iubirile după care tresar...
...se nasc din tristețe.

  Rămân printre copaci să-mi iau la întâmplare
  din crengile uscate și frunzele căzute...
  ...curajul. Rămân să văd căprioare,
  stau în neant cu vrednicie. Multe
  voci în geamuri, versuri și iubiri,
  rime fără prea multe opriri...
  ...fost-au, sunt și-au să mai fie.







     Lăsați-mi iubirea

Cerul, munții, marea și pădurea
Vor să-mi ia ce-am mai de preț - iubirea -,
Luptă ca să-mi fure tot ce-am adunat în viață
Prin trudă, chin și prin speranță.
Vreți să-mi ștergeți amintirea?

Cerule, te rog, nu-mi lua iubirea adunată prin trudă,
Lasă soarta vie, nu o fă atât de crudă...
Nu-ți ajung soarele și luna
care zi și noapte te iubesc într-una?
Vreau să-mi dăruiești o ploaie care udă!

Tu, mare agitată, nu înneca iubirea-n lacrimi,
Te rog fi calmă și iubirea mai lasă-mi...
Nu-ți ajung valurile care te-tregesc?
Zi și noapte ele te iubesc...
În larg să mă iubești de vrei, tu spune-mi!

Voi, munților, nu-mi luați iubirea până sus,
Lăsați-mi dorul de care dor am dus...
Nu vă ajung crestele frumoase și înalte
Care vă iubesc în fiecare zi și noapte?
Lăsați-mă să cred în vorbele ce-am spus!

Tu, pădure, nu-mi lua iubirea-nfloritoare,
Ce-am adunat cu greu din floare-n floare...
Nu-ți ajung copacii tineri și verzi
Pe care zi și noapte-i vezi?
Vreau să-mi lași iubirea că de nu mă doare!

Tu cerule întins, voi munților înalți,
Tu mare-nvolburată și pădure verde...stați!
Nu vă ajunge timpul rece?
Știți că timpu-n timp el trece?
Dragostea vă rog nu-mi luați!